Într-o zi otomanii se uitau peste gard la noi românii şi ziceau WOW ce curci faine au românii şi fete superbe Munţii Carpaţi Dunărea şi câte şi mai câte! Aşa că ce şi-au zis? Ia haideţi să nu mai aibă ei atâtea bogăţii. Împăratul otoman a strâns o armată câtă frunză şi atât, deoarece armata câtă iarba era plecată să se bată cu alţi creştini. Vin ei încoace şi le iese în cale Mircea cel Bătrân:
– Măi vouă nu vi-i ruşine să veniţi să furaţi de la bătrâni? Chiar nu aveţi respect şi cei 7 ani de acasă aşa v-au educat pe voi părinţii?
– Hai Mircea cel Bătrân lasă gargara şi scoate bogăţiile că dacă nu vă frecăăăm o bătută!
– Pfaaaai Baiazid tu cred că nu ai auzit că eu sunt frate cu codrul şi cu ramul!
– Aşa şi? Ne daţi foc sau ce faceți cu atâtea lemne?
– Ei lasă că pentru asta mâine la 12 vin şi vedeţi voi ce păţiţi!
– Chiar abia aştept! răspunse conducătorul otoman întorcându-se trufaş cu spatele.
A doua zi turcii aşteptau rânjind şi trăncănind iataganele. Urletele li se înteţiră când la orizont apărură românii cu furci topoare coase ştiţi cum facem noi când este vreo bătaie ceva. Otomanii râdeau de se prăpădeau văzând armele românilor însă în acel moment Mircea cel Bătrân suflă prelung în cornul lui de cerb carpatin. Liniştea mormântală de după acest semnal dură însă o singură clipă, deoarece în clipa doi de după nişte dealuri apărură 200 de arbori înalţi şi viguroşi, călăriţi de nimeni alţii decât îndrăgiţii hobbiţi Merry şi Pippin!
Copacii năvăliră direct în tabăra turcilor pe care îi şutau cât colo şi în care aruncau cu nişte pietroaie super mari. În curând armata otomană fu spulberată precum popicele.
– URAAA! se bucură Mircea cel Bătrân şi bătu palma cu generalul său de încredere, generalul Doru. TURA URMĂTOARE AVEŢI GRIJĂ CĂ ROMÂNUL S-A NĂSCUT ŞI POET ŞI POATE VĂ CITIM NIŞTE POEZII DORMIŢI 2 LUNI! strigă acesta cu mâinile făcute căuş înspre Baiazid care fugea mâncând pământul sau nişte fragi pentru că era destul de departe şi nu se vedea bine.
Iată prieteni cât de minunat iarăşi România e cea mai tare sau mă rog a fost pentru că acuma copacii ăia au plecat în Austria să devină mobilă sau parchet. Aşa ne trebuie dacă nu ştim să ne păstrăm valorile acuma stăm ca proştii şi citim poezii şi glume pe internet. Weekend plăcut!