Au fost odată ca niciodată trei purceluşi care trăiau fericiţi şi lipsiţi de griji într-o pădure îndepărtată.
Primul purcel Miron avea casa făcută “cu mânuţele estea ale mele” din sfinte valori tradiţionale moştenite de la bunicul lui beţivan Valeriu.
Al doilea purcel Costin avea casa din materiale destul de bune din păcate însă echipa de muncitori care i-a angajat la dânsul la treabă erau cam românache aşa că jumate erau beţi nonstop şi jumate furau materiale pe motiv că “ia mai dă’l în kzdms şi pe Costin”.
Prikoke al treilea purceluş era emancipat şi cu mustaţă, de mic mama lui scroafa Graţiela îi punea muzică Mozart şi îl spăla pe mâini cu Igienol o dată pe oră. Prikoke nu era prost el avea casa din materiale moderne logică beton raţiune şi tot felul cele mai scumpe din Dedeman.
Purceii toată vara s-au zbenguit prin iarbă prin glod nici nu le păsa însă odată cu sosirea toamnei Lupul cel Rău începu să dea târcoale pe la ei prin poieniţă. De spaimă purceii ţuşti la ei în casă s-au închis şi au tras îngroziţi draperiile.
Vine lupul la purcelul Miron şi începe a sufla cu referendumul spre casa dumisale. Miron sărmanu începu să se crucească entuziast cum l-a învăţat duminica popa Inocenţiu şi să sărute cu foc ştampila cu DA însă casa fiind făcută cu materiale de căcat zbură cât colo cât ai clipi!
– Hahahah, rânji satisfăcut Lupul cel Rău şi începu să sufle cu referendumul spre casa lu’ Costin care se opintea cu toată puterea în uşa până când cu atâta a şi rămas cu uşa bravo ţie Costin măcar n-ai să mori înecat că în filmul Titanic!
Ca să scape purceii primii doi fuga în casă la Prikoke care stătea relax îl durea la bască bea vin şi se uită pe Netflix însă puse oleacă pauză ca să îi dojenească părinteşte pe Miron Costin cine dracu v-a pus să mergeţi la vot netrebnicilor!?
Stau ei ce stau trece o zi trec două nici urmă de lup. Cei trei tovarăşi ciocniră câte un pahar de şampanie Moet PSD bucuroşi că în sfârşit toţi purceii de acelaşi sex puteau să facă ce vor ei să se căsătorească şi să facă facă alţi purcei mai mici după bunul plac. După un timp Prikoke zice:
– Haideţi uăi săracilor să deschidem uşa că o trecut referendumul uraaaaa, am învins!
– Uraaaa strigară şi Miron Costin.
Când însă uşa se izbi de perete Miron de uimire scapă paharul din mână. Lupul cel Rău pârjolise întreagă pădure nu mai ramsese decât un vreasc fumegând în roşeaţa amurgului dar lasă bine că am fost sau nu la referendum în plm de proşti ce suntem.